Ce este deochiul

Martor ocular
În urmă cu câteva zeci de ani, în satul meu murise un bebeluş din cauza acestui deochi. Şi era singurul băiat între trei fete, mândria tatălui său. Nu am înţeles atunci prea bine ce înseamnă deochiul, dar mi-am dat seama că este ceva foarte rău. Într-o altă zi, cineva a strigat la poarta bunicului meu cerându-i ajutorul. M-am dus şi eu. La vreo 200 de metri de casa noastră, în stradă, staţionase o căruţă cu doi cai. Unul dintre ei căzuse în genunchi. Era un cal frumos, negru, cu o coamă bogată, care acum tremura tot. Bunicul şi-a făcut loc prin mulţime, s-a apropiat de animal, i-a pus mâna pe frunte, l-a privit în ochii pierduţi şi suferinzi şi a început să spună un descântec. În câteva minute calul s-a ridicat ca la comandă, iar căruţa a luat-o din loc. „Bietul animal! La cât este de frumos, l-au deocheat ochi răi”, comentau unii. O altă întâmplare la care am fost martoră în copilărie a fost la o nuntă. Era o după-amiază de noiembrie. Mă aflam printre copiii din curtea bisericii, iar motivul prezenţei noastre acolo era să vedem mireasa şi să-i admirăm rochia. Trebuia să înceapă cununia religioasă, de aceea am intrat toţi în biserică şi ne-am aşezat într-un colţ de unde puteam observa întreaga ceremonie. După ce preotul i-a întrebat dacă vor să se căsătorească, mireasa a închis ochii şi a dat semne că o să cadă. Din fericire, mirele a observat şi a prins-o în braţe. Au scos-o afară din lăcaş. Unii spuneau că i-ar fi venit rău de la fumul lumânărilor sau de la tămâie, dar fata nu-şi revenea cu niciun chip. Bucuria se transformase în lacrimi. Pentru că mireasa părea moartă, mirele şi părinţii fetei au început să jelească. Cei care locuiau pe lângă biserică au adus oţet, spirt, au chemat chiar şi un medic, dar degeaba. Mireasa şi-a revenit doar după ce a fost adus un bărbat care i-a descântat de deochi.

Ce este deochiul? Nimeni nu ştie cu siguranţă. Unii spun că este un furt de energie, provocat de privirea admirativă sau invidioasă a unor persoane despre care se crede că ar avea puteri magice. Primul semn că eşti deocheat constă în durerea de cap, secondată de căscat, chiar dacă nu eşti obosit. Există şi alte simptome ale deochiului - lipsa de putere, ţiuitul în urechi dublat de temperatură, starea de vomă etc. Antidotul stă în rugăciune sau descântec. În caz contrar, de este om sau animal, se îmbolnăveşte şi moare; de este pământ, se crapă; de este sticlă, plesneşte.

Confesiunea din troleibuz
Mă aflam în troleibuz când, fără să vreau, am auzit o discuţie între două doamne. Ca să le disting, le voi numi doamna A şi doamna B. Vorbeau destul de tare, ba am avut impresia că cea care mărturisea îşi făcea un titlu de glorie din asta: „Dragă, pe vremea lui Ceauşescu eram controlor de calitate la o fabrică de textile. Aveam un şef foarte dificil. Niciodată nu era mulţumit de munca mea. În fiecare zi mă dispera şi nu de puţine ori îmi spunea că mă transferă la o secţie cu mai puţină responsabilitate. Mă gândeam cum să fac să-l neutralizez. Într-o zi, mi-a venit ideea - ce-ar fi dacă l-aş deochea? Am făcut o încercare şi a mers”. „Cum adică, întreabă doamna A, l-ai deocheat voit?” „Da, răspunde senină prietena. Mi-am făcut singură dreptate. Nu ţi-am spus că mă teroriza? Dimineaţa îl deocheam, toată ziua se simţea rău, motiv pentru care stătea cuminte la biroul lui. Seara, înainte de plecare, îl vindecam cu un descântec. Nu a ştiut niciodată ce i se întâmplă. Şi asta am făcut timp de zece ani”. Partenera de discuţie se albise la faţă, iar pe mine m-au trecut fiorii. Mai aveam două staţii până la coborâre. Simţeam că am nevoie de aer. Ei bine, până am ajuns la staţia de coborâre, am asistat la o demonstraţie a acestor capacităţi magice. Probabil că simţea nevoia să dovedească faptul că este posibil, căci a luat crinul alb din mâna doamnei A. şi l-a privit câteva clipe. Sub ochii mai multor martori, căci între timp discuţia atrăsese public, floarea s-a ofilit instantaneu. Părea că plânge. Apoi, după nici un minut, doamna B. a privit floarea din nou. Tot instantaneu, crinul şi-a revenit miraculos. Nu ştiam ce să cred... Troleibuzul oprise, iar eu a trebuit să cobor. Eram năucită, nu atât pentru demonstraţie, cât pentru faptul că această fiinţă şi-a chinuit maistrul timp de zece ani fără milă...

În căutarea altor răspunsuri...
Cu siguranţă, ştiţi despre metodele populare de apărare împotriva deochiului cum ar fi să porţi cu tine o aţă roşie, un căţel de usturoi, o crenguţă de busuioc, un obiect din aur, lenjeria intimă pe dos etc. De aceea am vrut să ştiu şi altfel de păreri. Curios este că niciunul dintre cei intervievaţi nu a negat existenţa deochiului. Primul a fost terapeutul Nicu Ghergu: „În momentele în care simţi că ţi s-a furat energie, este bine să-ţi aminteşti un moment fericit din viaţa ta. Dacă poţi intra în acea amintire şi retrăi momentele de bucurie, în acel moment te poţi umple de energie şi toate simptome dispar”.
Al doilea vizitat a fost Dumitru Branc, care, în loc de explicaţii, mi-a permis să asist la o vindecare de acest gen. O să redau discuţia dintre terapeut şi pacientă: „Virginia, ce vrei să fac pentru tine?” „Problema de care vreau să scap şi care îmi otrăveşte viaţa este deochiul. Nu este zi să nu mă deochi! Numai când nu ies afară din casă nu mi se întâmplă. Şi asta în fiecare zi, de 20 de ani!”. Mă aşteptam ca Mitruţ să o atingă în vreun fel. Dar nu. Stăteau fiecare pe câte un scaun, la distanţă de 1,5 metri. Terapeutul a început să spună nişte rugăciuni şi, deodată, l-a apucat un căscat aşa de puternic, iar faţa i se albise ca varul, încât ne-a fost frică să nu păţească ceva. Ba chiar chipul pacientei avea o expresie de regret că-i provoacă o astfel de suferinţă. Când s-a terminat totul, Mitruţ a zâmbit ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic şi a adăugat: „De azi înainte, n-o să te mai deochi niciodată!”.

Răul consumă mai multă energie
Următorul popas - cabinetul terapeutei Florentina Rădulescu. Pacienta care tocmai venise îi povestea că i s-a furat energie. Nu era pentru prima dată când venea să caute soluţia aici. Iată mărturisirea - „simt o slăbiciune în organism aşa de mare, încât îmi tremură picioarele. Concomitent, se întâmplă o diluare a gândurilor şi nu mă mai pot concentra. Pentru mine, situaţia aceasta este dramatică, deoarece profesia îmi cere concentrare maximă. Uneori, simt cine-mi fură energie şi încerc să mă despart cât mai repede de persoana aceea. Din păcate, este singura modalitate pe care o ştiu”. O întreb pe Florentina ce e de făcut în acest caz: „O să cer divinului să umple acel gol, căci atâta vreme cât Universul este plin de energie, problema poate fi rezolvată. Este adevărat, interacţiunea dintre corpurile energetice poate favoriza nişte schimburi care, uneori, nu sunt benefice”. Am tot auzit de energii pozitive şi negative. Oare cum vine asta? Dacă un om este pozitiv, iar altul critic, negativ, plin de ură, înseamnă că cel pozitiv primeşte energie şi cel negativ nu?! „ Atât binele, cât şi răul se alimentează cu energie pozitivă. Numai că, prin felul lui de a fi, răul consumă mai multă energie. Când faci bine, eşti plin de dragoste şi emani energie în jurul tău. Dar atunci când faci rău îţi consumi energia mai repede. Atunci ai nevoie să iei din altă parte”.

Descântecul bunicului
Se spune că descântecul se fură, nu se învaţă. În plus, nu oricine are darul de a vindeca. Iată cum mă vindeca pe mine bunicul - mai întâi îmi punea trei degete pe frunte, mă privea fix în ochi şi rostea, mai mult în şoaptă:
        „Fugi deochi
        dintre ochi
        din gene
        din sprâncene
        din vârful nasului
        din măduva oaselor
        din creştetul capului
        şi du-te unde cocoşul nu cântă
        unde popa nu toacă
        acolo te-aşteaptă
        cu mesele-ntinse
        cu făclii aprinse
        şi las-o pe Georgeta curată/luminată
        cum Dumnezeu a lăsat-o
                       Amin!”.